Studentul silitor, studentul rebel, studentul chiulangiu, cu totii sunt actorii piesei studentesti. Indiferent din ce categorie faci parte, stresul si examenele din sesiune iti perturba sarmul tineresc al studentiei.
Parca nu aveai atatea fire albe inainte de inceperea examinarilor, parca nici oglinda nu iti trada ridurile abia mijite. Piperul aspru presarat asupra primelor zile calduroase de vara, te face sa stranuti de ciuda la anuntul primelor examene.
Si astfel incepe totul. Cu afisarea datelor evaluarilor. Sunt “cata frunza si iarba”, sunt si apropiate, unele se suprapun, altele rasar ca ciupercile dupa ploaie. Cum de sunt asa de multe? Intotdeauna ai impresia ca nu o sa le mai faci fata, datorita mormanelor de cursuri pe care trebuie sa le citesti, unele necunoscute pana atunci.
Sunt atat de grele. De ce trebuie sa existe sesiune? De ce nu poti scapa la fel de usor ca in liceu, sa impusti vreo doua trei note in timpul sementrului si apoi sa stai ca omida pe frunza toata vara? Pentru ca punctul culminant din viata de student il reprezinta sesiunea. O lunga sesiune cu gust amar.
Se inopteaza tarziu, ziua nu poti invata pentru ca e prea cald, iar dimineata se lumineaza devreme. Prin urmare, nu ai decat vreo 7 ore in care poti invata, pe care trebuie sa le imparti si cu somnul dulce, ravnit cu amaraciune.
Cand sa te mai distrezi? Ziua? E prea cald sa tii ochii deschisi, transpiri inainte sa te dai jos din pat, cauti cu nerabdare un loc racoros. Preferi sa stai pe culoar, pe cimentul rece, admirand peretii cojiti de vreme si de freamatele studentesti. O nebunie te cuprinde cand iti aduci aminte ca maine ai examen. Nu poti citi cu fruntea amortita de roua transpiratiei, paginile sunt greu de rasfoit cu palmele umede si preferi sa zaci ca o leguma, ferindu-te cat mai mult de soarele arzator.
Abia cand vine seara, cu geamul larg deshis, cea mai timida adiere te poate indemna sa te apuci de studiu. Scurs de puteri, inveti cat poti de mult, incerci sa treci prin toata materia, iar daca reusesti, te simti invingator. Te gandesti ce bine ti-ar fi stat la o terasa cu o bere rece ca gheta intr-o halba mare si grea, alaturi de prieteni si de alti meseni veseliti de racoarea noptii si de gustul amar al bauturii sezonului canicular.
Cu toate acestea te mobilizezi, fie ca e prima oara, fie ca ai trecut de mai multe ori prin perioada testarilor dese ca intepaturile unui roi de albine. E greu sa te gandesti ca ultimele saptamani din sederea ta cu prietenii din facultatele ti le petreci invatand si nu distrandu-te in fiecare moment pana la refuz.
Gustul amar din sesiune, mai taios ca pelinul, iti provoaca dezgust si amaraciune. Vei scapa insa, si vei uita, poate, cat de rau a fost. Iar daca vei lua toate examenele, dulceata succesului va trona cu mandrie pe toata durata vacantei.
Mihaela Gherghina - editor Studentie.ro
Gust amar de sesiune
