In mijlocul tineretii omul suporta o stare de criza, o cotitura in dezvoltare, din cauza ca imaginile de viata formate intre 20-30 ani nu-l mai satisfac. Analizand calea parcursa, realizarile si caderile sale, omul descopera ca necatind la bunastarea exterioara actuala a vietii, personalitatea lui este imperfecta, mult timp si putere au fost pierdute in zadar, putin a facut in comparatie cu ce ar fi putut face etc.
Cu alte cuvinte, are loc reevaluarea valorilor si reevaluarea critica a „Eu-lui” sau. Omul descopera ca foarte multe lucruri nu le va putea schimba in viata sa: familia, profesia, decurgerea cotidiana a vietii. Autorealizindu-se la aceasta etapa de viata, in perioada tineretii, omul constientizeaza ca, in esenta, se afla in fata aceiasi dileme – cautare, autodeterminare in noile conditii ale vietii, in corespundere cu posibilitatile reale.
Aceasta criza se manifesta in simtul necesitatii de a intreprinde ceva si demonstreaza ca omul trece la o noua perioada de varsta – v.adulta. „Criza la 30 ani” este o denumire relativa: aceasta stare poate aparea mai devreme sau mai tarziu.
