In definirea dreptului penal trebuie retinute trasaturile specifice ale acestei ramuri de drept cu privire la obiect, metoda specifica de reglementare,scopul acesteia ca si modul specific de realizare a acestui scop.

Astfel avem definitia “dreptul penal reprezinta sistemul normelor juridice care reglementeaza relatiile de aparare sociala,prin interzicerea ca infractiuni, sub sanctiuni specifice denumite pedepse,a faptelor periculoase pt valorile sociale,in scopul apararii acestor valori,fie prin prevenirea infractiunilor,fie prin aplicarea pedepselor celor care le savarsesc.”

Ca obiect al dreptului penal il constituie relatiile de aparare sociala,relatii ce se nasc intre membrii societatii pt respectarea de catre acestia a unor valori cum sunt persoana cu drepturile si libertatile sale,linistea si ordinea publica,insasi societatea in intregul ei.

Un alt obiect al dreptului penal il reprezinta relatiile de represiune penala, relatii ce se stabilesc dupa savarsirea infractiunii,intre stat si infractor,prin care statul isi reverva obligatia sa traga la raspundere penala pe infractor,iar el are obligatia sa suporte pedeapsa. Un al 3lea obiect al dreptului penal il constituie relatiile de aparare sociala-represive si de conformare- relatii care se nasc nu din momentul savarsirii faptei interzise,ci din momentul intrarii in vigoare a legii penale.

Caracterul dreptului penal trasaturile caracteristice ale acestei ramuri de drept se desprind din specificul relatiilor de aparare sociala care revin spre reglementare. Asadar in literatura juridica de specialitate aceste trasaturi sunt: autonomia,unitatea si caracterul lor de drept public.