Relevam faptul ca, de-a lungul timpului, doctrina, jurisprudenta si legislatia au folosit diverse expresii pentru a evoca actele juridice ale organelor administratiei publice. Astfel, in literatura din perioada interbelica, profesorul Paul Negulescu distinge, mai intai, intre actele "puterii executive" in raporturile sale cu Parlamentul, actele "facute de puterea executiva" in raporturile cu cetatenii si cele care au "intervenit intre diversele servicii publice ale statului". Apoi, autorul citat considera ca actele puterii executive in raporturile sale cu cetatenii se impart in trei categorii, distingand: actele administrative de autoritate, actele administrative de gestiune si actele jurisdictionale.
Actul de autoritate era considerat ca fiind o manifestare de vointa facuta de un organ administrativ competent, prin care se creeaza o situatie juridica generala sau individuala, guvernata de norme de drept public, in care se regaseste ideea de dominatiune si comandament. Actul de gestiune era inteles ca fiind manifestarea de vointa facuta de un organ competent, ce "tinde sa creeze unui organism administrativ, o situatie juridica cu caracter patrimonial, reglementata de normele dreptului privat".
