Pentru intelegerea adecvata a raportului psihic-creier este necesara studierea anatomiei si fiziologiei sistemului nervos. Anatomia si fiziologia sistemului nervos a facut abstractie de implicarea diferitelor structuri in producerea vietii psihice. Modelele anatomice erau statice, iar cele fiziologice erau de tip robot, in sensul ca functionarea unui centru era privita ca autonoma. Abia in ultimele decenii s-a produs colaborarea intre anatomie, fiziologie si psihologie.
Creierul functioneaza dupa principiul interactiunii si interdependentei multifazice si multinivelare. Sistemul dualist preconizat de neurofiziologii clasici imparte sistemul nervos in doua segmente diametral opuse: un segment inferior, reprezentat prin maduva spinarii si trunchiul cerebral, in care se afla sediul actelor reflexe neconditionate, si segmentul superior, format din emisferele cerebrale, in care se afla sediul actelor psihice, spirituale, extra-reflexive, extra-materiale, inaccesibile cercetarilor. Astazi dispunem de viziunea monista, conform careia sistemul nervos nu actioneaza functional unitar ca activitate reflexa de raspuns fiziologic si psihic la stimulii din mediul intern si extern al organismului; adica nu exista functii exclusiv fiziologice si functii exclusiv psihice.
