Cristalizata in secolul al XIX-lea ca stiinta, cu o metodologie si obiect de studiu specifice, antropologia a reprezentat in faza clasica, o incercare de a raspunde la intrebari legate de comunitatile arhaice din colonii. Prin ce se definesc cultural si religios comunitatile vechi (arhaice)? Care este nivelul lor tehnologic? in ce faza de evolutie se afla? etc.

Astfel, termenul antropologie este compus din doua cuvinte, antropo si logie-stiinta care studiaza omul surprins in toata extensiunea sa culturala, geografica, politica si economica.

Teoriile antropologice au un caracter general si subsumeaza elemente definitorii omului analizat in contexte sociale si culturale particulare. Exista comunitati diferite cultural, politic, religios etc, antropologul urmarind identificarea acelor atribute universal-umane-adica ce este regasibil in orice tip de comunitate sau societate.

De exemplu, institutia familiei nu este specifica unei societati anumite, ci are un caracter universal, insa ca structura si functionalitate capata aspecte diferite in functie de variabile socio-istorice. Pana in secolul al XIX-lea, informatiile despre comunitatile din coloniile franceze si engleze, erau furnizate de misionarii crestini, intr-o maniera nestiintifica, in mare masura descriptiva.