Principalele plante din aceasta categorie, care prezinta interes pentru apicultura sunt: floarea-soarelui, rapita de toamna, mustarul alb, coriandrul, hrisca si altele.
Floarea-soarelui (Helianthus annus) reprezinta principala planta oleaginoasa, cultivata indeosebi in zona sudica a tarii, in tarlale masive de sute de hectare, constituind astfel si o planta melifera de baza, da la care se realizeaza importante productii de miere.
In mod obisnuit infloreste in ultima decada a lunii iunie, avand perioada de inflorire de cca 30 de zile. Productia de miere variaza intre 30 si 120 kg/ha, in medie 60 kg/ha, fiind mult influentata de soiul cultivat, conditiile pedoclimatice si agrotehnica aplicata. In timpul culesului, de la floarea-soarelui, o familie de albine poate realiza zilnic sporuri cuprinse intre 0,5 si 5 kg (in mod exceptional 8 kg) si o productie totala de miere ce variaza intre 10 si 40 kg. Florile de floarea-soarelui sunt vizitate cu frecventa cea mai mare intre orele 10 si 15 si atunci cand temperatura aerului este de 30-320 C.
Mierea de floarea-soarelui este aromata, de culoarea galbena deschis, cu gust placut, specific plantei si cristalizeaza foarte repede.
Cultivata in miriste ca planta furajera cu destinatie pentru siloz, reuseste sa infloreasca si asigura un important cules de intretinere in prima jumatate a lunii septembrie, ceea ce contribuie la obtinerea de familii foarte populate la intrarea in iarna.
CULTURI FURAJERE
Unele plante furajere cultivate sunt totodata si importante plante melifere, care asigura culesuri sustinute, de mica intensitate, dar de lunga durata, sau, in conditii favorabile de secretie a nectarului, reale culesuri de productie. Cele mai valoroase plante din aceasta categorie sunt: sparceta, trifoiul rosu, trifoiul alb, trifoiul suedez, sulfina alba, sulfina galbena, mazarichea, lucerna, ghizdeiul si altele.
Sparceta (Onobrichis sativa) (fig. 108) este o planta de cultura perena, intalnita frecvent in fanetele naturale, fiind una dintre cele mai bune plante melifere ce ofera albinelor o sursa timpurie foarte bogata in nectar si polen, iar in conditii favorabile insemnate culesuri de productie.
Produce 120-300 kg miere la hectar in anii favorabili, o familie adunand 15-25 kg. Secretia maxima de nectar are loc dimineata pana la ora 11 si seara dupa ora 18, in conditii termice cuprinse intre 22 si 250 C. De asemenea, umiditatea ridicata favorizeaza secretia de nectar in timp ce umiditatea scazuta poate opri secretia acestuia.
Trifoiul rosu (Trifolium pratense) (fig. 109). infloreste incepand in luna mai pana in septembrie, producand cca 25 kg miere la hectar. in anii favorabili, cand secretia de nectar este buna, indeosebi la coasa a doua, cand florile sunt mai putin dezvoltate, se realizeaza culesuri de 10-15 kg/familia de albine.
Mierea are gust placut, aroma specifica, cristalizand aproximativ dupa o luna de la extragere.
Trifoiul alb (Trifolium repens) (fig. 110). Este o planta perena care infloreste in al doilea an de le insamantare, din iunie pana toamna tarziu. Albinele viziteaza foarte intens florile, in special in jurul orei 15, prezentand importanta melifera mai mare decat trifoiul rosu. Produce in medie 100 kg miere la hectar.
Sulfina alba (Melilotus albus) (fig. 112). Este o planta anuala tipica a zonelor secetoase, putin pretentioasa la clima si sol, prezentand o deosebita importanta apicola.
infloreste timp de cca 30 zile, de la sfarsitul lunii iunie pana in septembrie. in cazul in care se recolteaza prima coasa pentru furaj, generatia urmatoare infloreste dupa floarea-soarelui (25 august-25 septembrie), oferind astfel un bogat cules in sezonul de toamna, cand in natura nu exista alte plante melifere, ceea ce favorizeaza obtinerea de familii puternice.
Productia de miere este ridicata, variind intre 130 si 500 kg miere la hectar, in raport de conditiile pedoclimatice.
Mierea este incolora sau usor galbuie, cu aroma de vanilie, fiind mult apreciata.
