Arhitectura PC va avea la baza pe langa procesor, memorie, si chipuri specializate o structura de magistrale controlate de anumite chipuri. Primele chipuri controlere erau destinate adaptarii vitezelor de transfer intre magistrala procesorului si magistrala memoriei. Totodata au fost creeate posibilitati pana la nivel de cuple pentru o magistrala principala a sistemului la care se pot aditiona dispozitive electronice sau placi electronice specializate: ex. Placa audio, placa de retea, etc.

Magistrala de date este calea efectiva pe care se realizeaza transferul datelor, marirea volumului datelor transferate se poate realiza prin extinderea magistralei iar solutia adoptata in mod general a fost de a se dubla prin paralelism capacitatea de transfer. Acest aspect implica dublarea chipurilor controlerului de magistrala, dublarea controlerului de magistrala din interiorul procesorului si asa mai departe.



Un alt factor de calitate in transferul datelor pe magistrala il reprezinta timpul pentru operatiile de transfer. Astfel frecventa de sincronism al datelor transferate pe magistrala poate fi o caracteristica extrem de importanta ce a adus la definirea standardelor si a interfetelor electronice pentru magistrala principala a sistemului.

Memoria rapida externa a fost utila in legatura directa cu magistrala procesorului, numita si memorie CACHE, in sensul de memorie imediat disponibila. La procesoarele mai vechi, frecventa pe magistrala procesorului era situata la 100 Mhz pana pe la 500 Mhz, in aceste conditii devine posibila plasarea unei memorii externe dar pentru tehnologiile actuale cand magistrala procesorului are frecvente de transfer mult mai mari, memoria cache se va pozitiona in interiorul chipului procesor. Memoria CACHE este utila oricarui dispozitiv electronic care transfera date intr-o arhitectura PC. De exemplu: hard-drive, cd-rom, placa audio, imprimanta, etc.