Asigurarea maritima face parte din categoria asigurarilor de bunuri. Primele brute incasate in cadrul acestei asigurari, la nivelul anului 2001, reprezinta aproximativ 2,5% din totalul primelor brute incasate din asigurari directe, iar rata despagubirii platite, la nivelul aceluiasi an, era de 15,42%.
Volumul mic de prime incasate la aceasta asigurare se datoreaza faptului ca o mare parte din acestea sunt cedate in reasigurare. Ponderea cedarii in reasigurare, in total prime brute, la nivelul anului 2001, a fost 29,37%1.
6.1. Asigurarea maritima, cea mai veche forma de asigurare
Asigurarea maritima este prima si cea mai veche asigurare, existand intr-o forma incipienta inca din antichitate. Ea a fost introdusa in Marea Britanie, acum aproape 600 de ani, de catre Lombarzi pentru a-si proteja comertul international. Orasele italiene din Nord, Venetia si Florenta, devenisera mari state comerciale si, in consecinta, si-au internationalizat activitatile de afaceri, care includeau activitati bancare si de asigurari. Odata cu descoperirea Americii, initiativa in materie de comert s-a mutat in Mediterana, iar Londra a devenit centrul mondial al activitatilor de asigurari. in acele vremuri de pionerat asigurarile maritime nu erau realizate de catre asiguratori specializati,ci de catre comercianti, ca parte componenta a comertului lor de fiecare zi, pe baza principiului mutualitatii.
Clauzele (prevederile) asigurarii maritime, bazate, asa cum erau atunci, pe intelegeri ad-hoc, generau dispute care au devenit tot mai frecvente pe masura ce comertul pe mare s-a dezvoltat in perioada secolului al XVI-lea. in consecinta, in 1575 a fost infiintata o Camera de Asigurari in cadrul Bursei Regale din Londra, aceasta fiind menita sa inregistreze politele de asigurari maritime si sa arbitreze disputele dintre detinatorii de polite si garantii. Ca rezultat s-a obtinut un oarecare grad de standardizare a politelor de asigurare maritime si a practicilor din acest domeniu.
