Cuvintul pecuniar inseamna in legatura cu banii, iar asigurarea pecuniara acopera riscurile unei organizatii care s-ar putea gasi in situatia de a trebui sa plateasca o suma de bani, fie in situatia de a nu putea incasa sumele pe care le incasa de obicei. Asigurarea de fidelitate sau de cautiune a fost introdusa in secolul al XIX-lea pentru a inlocui sistemul de cautiuni private.
Pina la acea data, cetatenilor care detineau functii de raspundere in guvern, industrie, comert etc. li se cerea adesea sa desemneze o alta persoana care putea fi garantul lor. Acest garant se angaja sa plateasca o suma de bani atunci cind ar fi aparut pierderi ca urmare a actiunii persoanei ce detinea respectiva functie de raaspundere. Nu fiecare om cinstit putea sa-si gaseasca o cautiune, din cauza riscurilor evidente ale pozitiei lor. in consecinta, in 1840 s-a format Societatea de Garantii Britanica din Edinburgh.
Rezulta, ca scopul asigurarii de fidelitate este de a proteja asiguratul impotriva unor daune ce ar putea rezulta din increderea acordata unor persoane ce administreaza o parte din activele unei societati. Polita de asigurare de fidelitate protejeaza o societate impotriva daunelor determinate de acte frauduloase sau necinstite ale personalului sau, indiferent daca acestia au actionat singuri sau impreuna cu alte persoane. Asiguratorul plateste numai dauna propriu-zisa, nu si daunele de consecinta. Sunt excluse, de asemenea, din gospagubire costurile asiguratului pentru stabilirea pierderii propriu-zise.
