Audit Intern
Organizatiile, indiferent de statut si de scopul pentru care sunt constituite si conduse, sunt, prin excelenta, sisteme deschise. Orice entitate – agent economic, institutie publica sau alta intreprindere in sens de actiune lucrativa in mediu organizat – se regaseste ca o componenta a altor sisteme cu grad de agregare ridicat cu care conlucreaza in domenii variate1. Incadrarea intrun anumit sistem din postura de componenta, alaturi de elemente similare, determinanta pentru dezvoltarea caracteristicii de adaptivitate organica, nu se limiteaza la o abordare procesuala potrivit careia utilizarea resurselor conduce la transformarea elementelor de intrare in elemente de iesire. Intrarile si iesirile delimiteaza, prin specificitatea lor, o entitate de alte entitati. Dar toate acestea depind decisiv si sunt determinate de un puternic mediu relational in care cei ce se afla la interfata cu entitatea – investitori prezenti si potentiali, creditori financiari si comerciali, clienti si, din ce in ce mai mult, public – au capacitatea, motivata, de a conditiona si chiar directiona activitatea si comportamentul acesteia. Iar actiunile lor sunt definite prin raportare la cunostintele disponibile si acumulate despre entitatea in cauza.
