Termenul de audit provine de la latinescul audio, care in limba latina inseamna a asculta. in evul mediu termenul era utilizat in domeniul juridic cu sensul de a asculta partile implicate intr-un proces. Ulterior termenul a fost extins si in domeniul reviziilor contabile, pentru verificarea conturilor financiare de catre experti. Dictionarele indigene definesc notiunea de audit ca fiind o verificare, revizie a conturilor, sau o revizie contabila.
In domeniul managementului calitatii, notiunea de audit semnifica o examinare a calitatii produselor, serviciilor, proceselor unei intreprinderi sau a sistemelor calitatii in ansamblu.
Noua editie a standardelor ISO 9000:2000, are ca si referinta pentru auditul calitatii standardul ISO 19011 (inlocuieste standardul SR ISO 10011 din 1994, care era structurat pe trei parti).
SR ISO 8402: 1995, editia a 2-a, Managementul calitatii si asigurarea calitatii - Vocabular, defineste termenii fundamentali referitori la conceptele calitatii, asa cum acestia se aplica in toate domeniile, pentru elaborarea si utilizarea standardelor referitoare la calitate, precum si pentru o intelegere reciproca in comunicatiile internationale.
-Auditul calitatii - examinare sistematica si independenta in scopul de a determina daca activitatile referitoare la calitate si rezultatele aferente satisfac dispozitiile prestabilite, precum si daca aceste dispozitii sunt implementate efectiv si sunt corespunzatoare pentru realizarea obiectivelor.
Din analiza definitiei se remarca ca auditul calitatii constituie o examinare sistematica, planificata in raport cu o activitate examinata, condusa si executata de persoane care nu au responsabilitati directe in compartimentele auditate.