Se apreciaza ca interesul pentru studierea marfurilor, in conditii moderne, apare din a doua jumatate a secolului XX, datorita faptului ca produsele sunt tot mai complexe, iar succesiunea lor tot mai dinamica. Asemenea tendinte au condus la o evolutie rapida a merceologiei, ca stiinta despre marfuri, care, in conditii de modernitate, presupune o abordare multidirectionala, o viziune integratoare si, desigur, concepte, instrumente si metode noi de investigare.

In acest sens, putem spune ca merceologia reuneste aspecte tehnico-economice, sociale si ecologice, legate de producerea, comercializarea si folosirea produselor vandute. Din punct de vedere etimologic, merceologia reuneste doua notiuni de origini diferite: merx, adica marfa in limba latina si logos care, in greaca, inseamna studiu, cunoastere, stiinta.



Prin urmare, merceologia studiaza marfurile in toate etapele circuitului lor fizic; mai exact, de la producere (ori de la producator) pana la cel care le utilizeaza (consumatorul). Desigur, intervalul de studiu al marfurilor poate fi mai larg, daca cercetarea lor se extinde in fazele pre si post-existentiale ale produsului devenit marfa, prin atribuirea unor valori de intrebuintare.

Putem vorbi, dupa unii specialisti1, de urmatoarele etape ale existentei marfurilor: 1) etapa de proiectare (faza de proiectare) ce furnizeaza date despre calitatea proiectelor, documentatiilor, creativitatii ; 2) etapa de fabricatie, care presupune analiza materiilor prime, proceselor tehnologice, performantelor, costurilor etc; 3) etapa transportului, referitoare la mijloace de transport, ambalaje, corel ii de genul: produs-ambalaj-mijloc de transport etc; 4) etapa stocarii ce permite concluzii asupra oportunitatii spatiilor de depozitare, factorilor de mediu, procedurilor de stocare, interferentelor cu alte produse stocate in acelasi loc etc; 5) etapa utilizarii efective, menita sa ofere date privind modul cum produsul raspunde cerintelor de consum, regulilor de folosire si manipulare, gradului de fiabilitate si mentenabilitate, sigurantei in exploatare 6) etapa postconsum, in care se studiaza efectele asupra sanatatii omului si a mediului, evident dupa consumul anumitor produse, furnizate ca marfa; deci, dobandite prin schimburi de echivalente.