Dupa circa 25 de ani de la aparitia in literatura a termenului de "bioetica" datorata oncologului Van Rensselaer Potter este util sa reparcurgem drumul miscarii de idei cu acest nume, care a avut un suces rapid si substantial.Exista de acum anumite contururi istorico - filozofice ale acestei dezvoltari.
Bioetica, in sensul propriu al cuvantului, apare in Statele Unite, si nu numai prin Potter, care i-a dat numele si i-a conferit o anumita semnificatie; introducand termenul,el a subliniat ca bioetica trebuie sa constituie "o noua disciplina care sa combine cunoasterea biologica cu cea a sistemului valorilor umane". "Am ales - scria el - radacina bio - pentru a reprezenta cunoasterea biologica, stiinta sitemelor fiintelor; si etica pentru a reprezenta cunoasterea sistemului valorilor umane".
Distinctia neta intre valorile etice (ethical values) care reintra in cultura umanista in sens larg, si faptele biologice (biological facts) se afla, dupa Potter, la baza acelui proces stiintifico - tehnologic lipsit de discernamant si care punea in pericol omenirea si insasi supravietuirii pe pamant. Din acest motiv, el va numi bioetica stiinta supravietuirii (science of survival). Instinctul supravietuirii nu era suficient si aparea, in consecinta, necesitatea unei noi stiinte, bioetica.
Bioetica, de asemenea, nu trebuia sa se focalizeze numai asupra omului, spune Potter, ci trebuia sa cuprinda si biosfera in intregul ei adica orice interventie stiintifica a omului asupra vietii in general.
in afara acestui traseu al nasterii bioeticii, mai exista inca o "mostenire" ce trebuie luata in seama, mostenire care astazi a devenit preponderenta fata de cea a lui Potter, astfel incat W.T.Reich vorbeste despre o geneza "bilocata" a termenului de bioetica. in acei ani trebuie recunoscut impulsul puternic imprimat de un faimos obstetrician de origine olandeza, Andre Hellegers, angajat in cercetari in domeniul demografic si fondator al Kennedy Institute of Ethics. El considera bioetica un fel de maieutica, o stiinta capabila de a reuni valori prin dialogul si confruntarea dintre medicina, filozofie si etica. Dupa Hellegers, deci, obiectul acestui domeniu de studiu nou il constituie aspectele etice implicate in practica clinica.
