Unul dintre criteriile majore care stau la baza clasificarii microorganismelor il constituie morfologia acestora, adica forma lor, care este determinata genetic. Forma bacteriilor, reprezentand un criteriu taxonomic important, trebuie apreciat in mod conventional, pe celule provenite din culturi tinere, in faza de crestere activa, pe medii de cultura corespunzatoare si in conditii optime de temperatura si presiune partiala a oxigenului, precum si de pH. Respectarea acestor exigente se realizeaza cel mai adecvat, in conditii artificiale si anume in laborator.
Aceste aspecte au o importanta majora, deoarece, trebuie cunoscut faptul ca in culturi vechi, cele mai multe bacterii degenereaza, adica sufera modificari – apar celule cu forme aberante - sau chiar mor. Acelasi fenomen apare si in cazul cultivarii microorganismelor in conditii improprii de mediu si se explica prin interventia unor actiuni nocive in procesul de diviziune normala a celulelor sau prin alterarea mecanismelor de permeabilitatea selectiva a celulelor, cand are loc o imbibitie cu apa urmata de autoliza structurilor celulare sub actiunea enzimelor proprii.
Tinand cont de morfologia celulelor bacteriene, acestea pot fi grupate in 5 categorii:
- sferice
- cilindrice
- spiralate sau elicoidale
- filamentoase
- patrate
Trebuie precizat ca in urma diviziunii, la majoritatea speciilor bacteriene, celulele fiice se separa, datorita fie agitarii mecanice, fie curentilor de convectie din mediu sau a miscarii browniene, a fortelor rezultate din presiunea de turgor a celulelor care cresc, dar mai cu seama, aceasta izolare este consecinta activitatii flagelilor, in cazul bacteriilor mobile.
Sunt frecvente situatiile, in cazul anumitor specii apartinand grupului bacteriilor sferice ori cilindrice, cand celulele-fiice raman grupate in formatiuni compacte, caracteristice, cu importanta valoare taxonomica (streptococi, stafilococi, streptobacili). Modul de grupare al celulelor in urma diviziunii, este conditionat de raportul geometric dintre diferitele planuri succesive de diviziune si de tendinta celulelor-fiice de a ramane unite.
Este de remarcat faptul ca nu intotdeauna aceasta modalitate de grupare a celulelor, in urma diviziunii, reprezinta un caracter morfologic propriu, ci poate fi o consecinta a stadiului de crestere sau a conditiilor culturale. Spre exemplu, Corynebacterium diphteriae, are celule grupate in palisada, iar Mycobacterium tuberculosis, in grupuri de cate 3 bacili, care dau impresia de structura ramificata. Desi destul de frecvente, aceste moduri de grupare reprezinta exceptii de la regula, datorita faptului ca cele mai multe celule bacteriene apartinand speciilor respective, apar izolate unele de altele.
