La inceput, in raport cu functia pe care o indeplineau in procesul de productie, factorii de input s-au clasat in 4 grupe principale: resurse naturale (proprietarii obtin renta); servicii de munca (salar); aptitudini manageriale (profit economic); bunuri capital (dobanda).
Sa le vedem pe rand:
a)Resursele naturale – iau nastere fara interventia omului, sunt „cadouri” din partea naturii si pot fi valorificate pe parcursul producerii bunurilor – output in cadrul firmelor. Principala resursa naturala este pamantul care nu este numai baza economiei agrare, dar si teren de amplasare a productiei industriale. Cele mai importante materii prime se gasesc tot in pamant. La fel, pamantul devine tot mai mult creator de valori in turism.
Resursele naturale sunt epuizabile, deci devin tot mai scumpe si mai putin bune calitativ.
b)Munca – este acel serviciu, pe care omul il presteaza (partial pe baza aptitudinilor fizico – intelectuale mostenite si partial dobandite in urma pregatirii si castigarii experientei) in cadrul procesului de productie. Piata muncii se subdivide in functie de profesii, specializari, regiuni geografice etc.
c)Bunurile capital – sunt rezultate ale unor procese de productie anterioare, care aveau ca scop nemijlocit crearea de outputuri intermediare, pentru consum productiv, adica pentru producerea de alte outputuri.
Aici intra: cladiri, echipamente, utilaje, materiale de baza si auxiliare, stocurile de productie ale firmei etc., bunuri capital reale (fizice), sau capital non – uman, pentru a le deosebi de „capitalul uman”, respectiv de capitalul banesc si hartiile de valoare.
