Cei 40 de ani de pace intre Marile Puteri au fost urmati, dupa 1856, de 15 ani de razboi intermitent. intre 1854 si 1870 toate Marile Puteri au purtat cel putin 1 razboi, Austria, Franta si Prusia au purtat cate 3 fiecare. Toate aceste razboaie au fost urmate de schimbari teritoriale importante; cea mai importanta revizuire a hartii europene intre Viena si Versailles a avut loc in 1866.
In anii 30 si 40 liberalii si nationalistii condamnasera Actul de la Viena ca reactionar, cu toate acestea in anii 50 si 60 monarhiile conservatoare au foste cele care l-au distrus si au facut-o in mod deliberat. Razboaiele de reconstructie nationala agresive si identificarea victoriei pe campul de lupta cu mandria nationala si regenerarea au fost mijloacele prin intermediul carora monarhiile conservatoare – ori poate conservatorismul monarhic – si-a asigurat o noua perioada de viata.
In politica interna elitele guvernante au abandonat progresiv politica rezistentei totale la schimbare politica, rezistenta ce-i unise pe oponenti contra lor si provocase valul revolutionar de la 1848-49. In anii 50 si 60 grupurile guvernante au incercat sa-si divida oponentii fiind dispuse sa faca concesii limitate pentru a se concentra asupra slabirii si izolarii celor mai periculoase elemente. Procesul a luat forme diferite de la o tara la alta. In Sardinia, monarhistul liberal Cavour a colaborat cu conservatorii in vederea izolarii nationalistilor radicali. in Prusia, si
Diplomatie si istorie politica, 1814-1878 mai tarziu in Germania, Bismarck – un monarhist conservator – a avut succes in separarea fortelor liberalismului de cele ale nationalismului.
A imprumutat din programele ambelor si le-a dat totodata un nou caracter si noi aspiratii. in Franta, Napoleon al IIIlea in anii 60 a fost pregatit sa cedeze spatiu de manevra oponentilor liberali pentru a salva dinastia si pentru a controla amenintarea republicana. Pana si puterile conservatoare traditionale ca Austria si Rusia au fost obligate, ca urmare a socului infrangerii in razboi, sa incerce sa gaseasca solutii pentru problemele cu care se confruntau. in Rusia, Alexandru al II-lea a schimbat bazele autocratiei abolind serbia in timp ce in Austria structura politica a fost modificata prin compromisul cu Ungaria din 1867.
Cuprins
3.1.Obiective........................................................................................................ 1
3.2. Introducere................................................................................................... 1
3.3. Fragmentarea sistemului international dupa 1856 ...................................... 3
3.4. Unificarea Italiei, 1856-1861 ........................................................................ 7
3.5. Unificarea Germaniei, 1860-1871................................................................ 14
3.6. Bibliografie.................................................................................................... 26
3.7. Raspunsuri pentru testele de autoevaluare.................................................. 26
Colapsul status quo-ului Viena, 1856-1871
label
Cursuri
calendar_month
2010-08-26, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:58
history_edu
gheorghe oana
