Atunci cand manifestarile comportamentale se abat de la normal si intra sub incidenta legii (sub forma de fapta) de cele mai multe ori individul incearca sa-si ascunda, sa-si treaca intr-un con de umbra adevaratele intentii, astfel incat sa induca in eroare, sa fie perceput sub o alta imagine decat cea pe care o are in realitate. Se contureaza astfel conduita duplicitara, caracterizata prin faptul ca persoana respectiva afiseaza o paleta multicolora de manifestari (ganduri, sentimente, gesturi etc), jucand in mod intentionat doua roluri, prefacandu-se, pentru a putea insela.
Schematic putem dicotomiza comportamentul duplicitar in:
- simulare: latura inventiv-pozitiva;
- disimulare: latura inventiv-negativa.
1.1. SIMULAREA
In aceasta „lume teatralizata de minciuna” (Barrois, citat de Gorgos) simularea ar putea fi definita ca o manifestare comportamentala a conduitei duplicitare, ce consta in incercarea constienta si premeditata de a provoca, imita sau exagera unele tulburari morbide sau boli psihice/somatice, in scopul de a obtine diferite avantaje materiale sau morale ori pentru a se sustrage de la anu¬mite obligatii sociale sau de la executarea pedepsei.
Asa cum rezulta si din definitie, simulantul – fara a fi bolnav psihic - isi modifica in mod intentionat comportamentul, pentru a fi considerat bolnav de catre colectivitate.
