Comportamentul reprezinta ansamblul reactiilor de raspuns ale fiintei umane la un anumit stimul din mediu, in functie de particularitatile personalitatii individului respectiv.
Atunci cand manifestarile comportamentale se abat de la normal si intra sub incidenta legii (sub forma de fapta) de cele mai multe ori individul incearca sa-si ascunda, sa-si treaca intr-un con de umbra adevaratele intentii, astfel incat sa induca in eroare, sa fie perceput sub o alta imagine decat cea pe care o are in realitate. Se contureaza astfel conduita duplicitara, caracterizata prin faptul ca persoana respectiva afiseaza o paleta multicolora de manifestari (ganduri, sentimente, gesturi etc), jucand in mod intentionat doua roluri, prefacandu-se, pentru a putea insela.
Schematic putem dicotomiza comportamentul duplicitar in:
- simulare: latura inventiv-pozitiva;
- disimulare: latura inventiv-negativa.
1.1. SIMULAREA
In aceasta „lume teatralizata de minciuna” (Barrois, citat de Gorgos) simularea ar putea fi definita ca o manifestare comportamentala a conduitei duplicitare, ce consta in incercarea constienta si premeditata de a provoca, imita sau exagera unele tulburari morbide sau boli psihice/somatice, in scopul de a obtine diferite avantaje materiale sau morale ori pentru a se sustrage de la anu¬mite obligatii sociale sau de la executarea pedepsei.
Asa cum rezulta si din definitie, simulantul – fara a fi bolnav psihic - isi modifica in mod intentionat comportamentul, pentru a fi considerat bolnav de catre colectivitate.
