Comunicarea este definita in literatura de specialitate:
- prin insumarea variabilelor;
- din perspectiva mesajului;
- prin intermediul comportamentului de comunicare;
- prin intermediul urmatorilor termeni: semne si simboluri, limba, cod si limbaj, comportament, informatie
Comunicarea = un schimb de semnale (sonore, tactile sau vizuale), cu scopul de a informa, instrui sau convinge, bazat pe existenta unor semnificatii comune, conditionat de contextul relatiilor intre cei ce comunica, dependent de contextul social
Comunicare:
- cuvinte;
- voce;
- tonalitate;
- limbajul trupului;
- fizionomia;
- mimica;
- postura;
- gestica;
- infatisarea;
- culoarea hainelor etc.
Teorii si modele ale comunicarii
- Teoriile datei (1948);
- Teoriile semnului;
- Teoriile comportamentului;
- Teoriile difuzarii;
- Teoriile sistemice;
- Teoriile psihologice;
- Teoriile antropo-sociologiei comunicarii;
- Teoriile lingvistice
Presupozitii de baza asupra naturii comunicarii:
- toate tipurile de comunicare implica semne si coduri. Semnele sunt artefacte sau acte care se refera la altceva decat la ele insele. Codurile sunt sisteme in care semnele sunt organizate si in care sunt precizate ce semne pot fi corelate cu altele, precum si in ce mod.
- semnele si codurile sunt transmise altor persoane, iar transmiterea si receptarea lor este o practica sociala;
