Sa cunoasca conceptele legate de norma: norma academica, norma stan-dard, norma textului etc.; Sa poata exemplifica stilul ca abatere de la norma stilul ca forma a mesajului, stilul ca dubla operatie de selectie si combinare a faptelor de limba; Sa inteleaga raportul dintre unitate si diversitate stilistica in limba ro-mana actuala; Sa inteleaga si sa poate exemplifica conceptul de „efect stilistic” in cazul stilurilor nonliterare si in cazul stilului beletristic.

1. Norma si abaterea de la norma. Definirea stilului s-a facut in trei mari directii, aparent opuse; acestea vizeaza atat stilul ca varianta functionala a unei limbi nationale, cat si stilul ca manifestare pertinenta a unicitatii unui text literar. Cele trei directii sunt:
– stilul este conformitatea la un corpus (ansamblu de texte, citabile, clasice);
– stilul este ornament;
– stilul este abaterea, este diferenta care defineste un idiolect (literar sau nu) (Hamon, 1974, p.114).



Dintre acestea, doar ultima definitia a avut o circulatie mai mare: prima si a doua definitie trimit la preceptele unei estetici literare clasice, intemeiate pe autoritatea exemplului si pe delimitarile intre registrele stilistice promovate de retorica tradi-tionala, centrata pe elocutio. Cea de-a treia posibilitate ridica insa problema prealabila a normei: stilul definit ca abatere inseamna abatere in raport cu ceva, eventual cu o norma.

Orice constructie lingvistica, oricat de simpla, pune in evidenta necesitatea normelor: acestea sunt opera oamenilor, nu apartin naturii, care nu functioneaza potrivit normelor, ci legilor.