IDP (Integrated Detector/Preamplifier) este un detector ce contine o fotodioda PIN si un amplificator transimpedanta; acesta din urma se foloseste imediat dupa fotodetector din considerente de zgomot redus si banda larga.
Toate aceste consideratii sunt inter-relationate dar distanta de transmisie este consideratia predominanta. Distanta de transmisie afecteaza puterea la iesirea emitatorului ce va dicta astfel tipul de sursa de lumina utilizat. Are influenta asupra tipului de fibra, cele single-mode (monomod) fiind mai potrivite pentru transmisia pe distante lungi. Emitatorul si tipul de fibra dicteaza tipul de receptor si sensibilitatea. Tot distanta de transmisie va influenta alegerea schemei de modulatie.
Proiectarea unui sistem poate parea complexa dar cateva tehnici vin sa simplifice acest proces. O asemenea tehnica este de a determina bugetul de pierderi pe legatura optica, ceea ce presupune evaluarea puterii de la iesirea emitatorului, lungimea de unda cu care se opereaza, atenuarea fibrei, latimea de banda si sensibilitatea receptorului optic.
O alta tehnica determina bugetul de timpi de crestere de-a lungul legaturii, care descrie abilitatea dispozitivelor de transmisie de a se deschide si inchide suficient de repede. O analiza de sensibilitate determina puterea optica minima ce trebuie receptionata pentru a obtine o anumita performanta pentru sistem. Sensibilitatea receptorului poate fi afectata de intensitatea zgomotului sursei, inerent sursei de lumina ce este folosita, zgomotul fibrei, zgomotul receptorului, jitter-ul, interferenta intersimbol si rata erorii pe bit.
