Organizatiile de cooperare clasica s-au infiintat, in Europa occidentala, dupa al doilea razboi mondial, cu scopul realizarii unei unitati a statelor membre. Acestor organizatii li s-au adaugat cateva organizatii de tip nou, comunitatile europene, prin care s-a declansat practic constructia Europei unite.
Comunitatile europene sunt:
a)Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului;
b)Comunitatea Europeana de Aparare;
c)Comunitatea Politica Europeana;
d)Comunitatea Europeana a Energiei Atomice;
e)Comunitatea Economica Europeana
Scopul comunitatilor europene il reprezinta realizarea unei cooperari mai puternice decat organizatiile de cooperare clasica create anterior.
Principalul artizan al comunitatilor europene este Jean Monnet, om politic si economist francez, care a sesizat ineficienta Consiliului Europei si OECE in incercarea de integra politic si economic tarile europene.
in aceste conditii, Monnet a propus ca productia de carbune si otel din Franta si Germania, industriile siderurgice si carbonifere din aceste doua tari, sa fie administrata de catre un organism supranational, suprastatal, care sa controleze dezvoltarea acestora. S-a avut in vedere schimbarea rosturilor unui domeniu care a servit razboiului, cu efecte dintre cele mai dramatice pentru destinul Europei. Se spera ca se vor stimula schimburile intre cele doua state, precum si investitiile reciproce, ceea ce va impiedica un eventual conflict intre acestea1.
Fondatorul constructiei europene, cel care a fost inspirat de Jean Monnet si a declansat practic aparitia primelor comunitati europene este omul politic francez, Robert Schuman, fost ministru de externe al Frantei in perioada 1948-1953.
Planul elaborat de acesta, ramas in istorie sub denumirea de Planul Schuman de integrare europeana, a contribuit la reconcilierea dintre Franta si Germania prin aplicarea ideii propuse de Monnet. in mod concret, Planul Schuman plasa intreaga productie de carbune si otel a Frantei si Germaniei sub incidenta unei inalte Autoritati, in cadrul unei organizatii deschise si altor state europene.
Initiativa franceza a captat rapid interesul Germaniei, al carei cancelar era, in acea vreme, Konrad Adenauer, la randul sau, preocupat de problemele reconcilierii franco-germane, precum si de reintegrarea tarii sale intre statele vestice dezvoltate.
