Dreptul contabil este o disciplina noua care regrupeaza multe elemente vechi. El poate fi definit ca o ramura a dreptului privat care reglementeaza contabilitatea si activitatea contabilului. Incadrarea dreptului contabil in dreptul privat are in vedere faptul ca el reglementeaza ,de regula, raporturi intre persoane precum: reglementarile privind misiunea contabilului; valoarea probatorie a conturilor; aspecte legate de difuzarea conturilor in beneficiul asociatilor, salariatilor, tertelor persoane.
Dreptul contabil reglementeaza masurile, responsabilitatile si modul de exercitare a profesiunii de catre cei care produc sau examineaza informatia contabila, inclusiv obtinerea calitatilor necesare a unui expert contabil, contabil autorizat sau cenzor. Pe de alta parte, dreptul contabil fixeaza norme privind tehnica contabila. Dreptul contabil se opreste indeosebi asupra contabilitatii financiare si a contabilitatii nationale si mai putin a contabilitatii de gestiune.
Nu poate fi pus semnul egalitatii intre dreptul contabil si contabilitate. Dreptul contabil fixeaza norma in timp ce contabilitatea fixeaza fapta contabilizabila in interpretarea profesionistului care este obligat sa tina seama de norma de drept contabil dar nu numai de ea. Specialistul in domeniu contabilitatii trebuie sa tina seama si de normele care reglementeaza materia respectiva in dreptul comercial, dreptul fiscal,in dreptul muncii etc.
Desi aceleasi fapte si fenomene sunt reglementate si de alte ramuri de drept, dreptul contabil le reglementeaza dintr-un unghi specific.
La progresul dreptului contabil , rolul profesionistului contabil este, fara indoiala, cel mai important. inainte de a deveni o obligatie legala, imaginea fidela a fost stabilita ca obiectiv a imaginii contabile in spatiul Uniunii Europene de catre contabili.
La ora actuala nevoia de lege contabila izvoraste in principiu din :
- nevoia de protectie a tertilor care intra in relatiile cu societatile care ofera ca garantie doar patrimoniul social;
- internationalizarea activitatii economice, care obliga la cautarea unor comparabilitati a informatiilor contabile.
