Relatiile societatii moderne ne arata ca odata cu dezvoltarea economiei de piata si sporirea gradului de complexitate a acesteia trebuie sa se dezvolte corespunzator ca arie, continut si operativitate si informatia economica, pentru ca ea sa poata furniza elementele necesare luarii deciziilor, sa poata reflecta exact situatia patrimoniala a entitatilor si rezultatele economico-financiare.

Informatia economica ne ajuta sa observam modul de utilizare a resurselor materiale si umane, sa sesizam si sa examinam critic aspectele pozitive dar si deficientele existentei in vederea luarii masurilor ce se impun.

A conduce o entitate inseamna, pe de o parte, a cunoaste temeinic activitatea curenta si a interveni cu decizii operative in dirijarea ei, iar pe de alta parte, prefigurarea evolutiei viitoare si elaborarea de prognoze care sa contureze directiile de dezvoltare in perspectiva a respectivei entitati. O serie de probleme trebuie concepute si rezolvate intr-o noua optica, intre care amintim: structura si rationalizarea fluxului informational, reducerea volumului de informatii, selectarea si ierarhizarea informatiei, caracterul previzional al informatiei, operativitatea informatiei, metodologia unitara de culegere si prelucrare a informatiei si unitatea procesului informational-decizional.



Principala sursa de date a sistemului informational economic si totodata una din componentele de baza ale acestuia este contabilitatea.

Asistam astazi la o repozitionare a contabilitatii in ansamblul stiintelor sociale respectiv in domeniul stiintelor de gestiune, datorita rolului practic al acesteia care a devenit un instrument pentru gestiunea afacerilor („outil de gestion” sau „tool of management”). Mai mult decat atat, contabilitatea ca stiinta de gestiune este o disciplina stiintifica utilitarista, cunoasterea este calificata ca o forma de „cunoastere pentru actiune” cu un sistem teoretic propriu.

Acest lucru permite elaborarea unor idei si enunturi care se gasesc intr-o relatie de ierarhizare si valorizate epistemologica, menite sa explice practicile contabile si sa anticipeze comportamentele entitatilor economico-sociale care actioneaza intr-un anumit mediu.

Lucrarea abordeaza o problematica deosebit de complexa si actuala de mare importanta pentru economia romaneasca, cea a contabilitatii manageriale orientata spre control si decizie, devenind astfel una din componentele de baza ale mecanismului de conducere profitabila a entitatilor.