Procurarea de bunuri a reprezentat, reprezinta si va fi o necesitate permanenta.Nevoia de a avea in proprietate anumite bunuri, mai ales cele care se pot folosi fara a fi consummate, a facut ca proprietatea sa treaca de la o persoana la alta, mai intai prin schimb, apoi, dupa aparitia monedei, prin vinzare-cumparare. Frecventa acestui contract in viata de zi cu zi ca si importanta lui, explica de ce el reprezinta o figura centrala si in reglementarea din Codul civil.
Sectiunea I Trasaturile esentiale si distinctive ale contractului de vanzare-cumparare
Definitia si caracterele generale ale contractului
1. Definitie.Vanzarea-cumpararea reprezinta una dintre cele mai vechi si mai frecvente operatiuni juridice. Aparut ulterior schimbului, odata cu aparitia banilor, contractul de vanzare-cumparare a cunoscut o frecventa deosebita in toate locurile si in toate perioadele, iar azi relatiile dintre membri societatii at fi de neimaginat in lipsa acestei operatiuni juridice cu ajutorul careia se satisfac nevoile uidivizilor.
in termenii articolului 1294 Cod civil vanzarea-cumpararea este o conventie prin care doua parti se obliga iutre sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plati celui dintai pretul lui.
Va trebui deci sa definim vanzarea-cumpararea ca find acel contract prin care o persoana numita vanzator transmite dreptul de proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri, ori un alt drept, celeilate parti, numita cumparator, in schimbul unei sume de bani numita pret.
2. Caractere juridice
in mod traditional se admite ca vanzarea-cumpararea are urmatoarele caractere: sinalagmatic, consensual, cu titlu oneros, comutativ si translativ de proprietate. Dintre acestea unele sunt esentiale in sensul ca in lipsa lor se schimba chiar natura contractului, iar altele sunt supletive.
