Aceasta strategie globala evoluiaza intensiv.Pina nu demult performantele unei firme se bazau in special pe concordanta intre caracteristicile dominante ale sectorului de activitate si capacitatea strategica dominanta a intreprinderii.in fiecare sector problemele cruciale sunt capacitatea de adaptare la specificul fiecarei piete,eficienta tehnica ca rezultat al economiilor de scara sau aptitudinea de a transfera competente si tehnologii de la o tara la alta.
In prezent managerii firmalor trans-nationale sustin opurtunitatea realizarii simultane a acestor obiective.Aceste strategii globale care contribuie din ce in ce mai mult la omogenizarea spatiului mondial sunt orientate in special in trei directii:
1) strategia de localizare a productiei
2) strategia comerciala
3) strategia financiara
Delocalizarea consta in transferarea productiei interne in strainatate.Strategia actuala a delocalizarii priveste activitatea industriala si e motivata de 4 considerente principale:
I) evitarea barierilor vamale
II) extinderea concurentei oligopoliste pe piata mondiala
III) prelungirea ciclului de vita al produsului
IV) reducerea cheltuielilor salariale
Acesta delocalizare comporta astazi o redesfasurare a industriilor in spatiul mondial pe 3 zone sau regiuni:
- regiunea 1- tari ,,poli"-ingineri si conceptii
- regiunea 2- tari ,,poli" si tari recent industrializate - productia calificata
- regiunea 3 - tari in curs de dezvoltare - montaj personal mai putin calificat
