1.1. Cultura-concept, etape parcurse in evolutia sa, caracteristici, sensuri. In legatura cu acest concept s-au exprimat diferite puncte de vedere de catre specialisti din lumea intreaga. Pana in anul 1952 erau deja peste 164 de definitii date culturii. O parte importanta din cercetari se refera la cultura nationala, in general, iar altele se refera la cultura organizationala din sectorul privat, in special.

Foarte putine sunt acceptiunile referitoare la relatia dintre cultura nationala si cultura organizatiilor din sectorul public, care in acceptiunea noastra dobandeste valente deosebite in noul context determinat de tendintele de globalizare si regionalizare a mondosistemului.



1.1.1. Conceptul de cultura
Termenul de „cultura” provine din verbul din limba latina „colere”, care inseamna „a cultiva, a infrumuseta”. De altfel cuvantul „cultura” este radacina primara a termenului „cultura”. Cultura nu si-ar fi schimbat niciodata semnificatia initiala, aceea de munca a pamantului, fara interventia lui Cicero, care a asociat-o unui alt termen: anumus. Cultura animi a devenit astfel „gradina sufletului”, „cultura spiritului”.

Notiunea de cultura nu este legata numai de dezvoltarea individuala a spiritului, ea este asociata ideii de colectivitate, de viata a unei societati, a unui popor sau a unei tari. Etnologia si antropologia ne faciliteaza intelegerea culturii ca „fenomen de societate”, asociind-o ideii de civilizatie.

Etnologul englez Edmund B. Taylor a putut astfel afirma despre cultura ca este, in sensul ei etimologic cel mai larg, „acest tot complex care cuprinde stiintele, credintele, artele, morala, legile, obiceiurile, ca si alte capacitati sau deprinderi dobandite de oameni ca membri ai societatii”. Cultura se imbogateste astfel cu o dimensiune politica, susceptibila de a justifica, pe plan colectiv, atat identitatea, cat si deschiderea fata de ceilalti.