La fel cum satul, orasul, cetatea, chiar teritoriul administrat de un stat sunt expresii ale spatiului socializat, gospodaria si locuinta reprezinta expreisa spatiala a familiei, neglijata de multe ori de catre cercetatori. Ca orice grup cu baza teritoriala, a carui stabilitate depinde de sedentarizarea, de "civilizarea" unui anumit spatiu, familia isi construieste, isi proiecteaza prin locuinta o buna parte din caracterele sale specifice.

Casa, spatiul familial evolueaza, se modifica odata cu schimbarea structurii familiale, dar si in raport de evolutia modurilor de constructie si de materialelor folosite. In interiorul aceleiasi civilizatii, materialele de constructie variaza prea putin.

Sunt civilizatii dominate de lut (civilizatia romaneasca veche), lemn (China, civilizatiile nordice, Rusia, Polonia), caramida (societatile islamice) sau piatra (Europa centrala, de sud), conform constrangerilor naturale si abilitatilor de exploatare. De regula, cu cat importanta unui edificiu este mai mare, cu atat materialul folosit la constructie este mai rezistent, mai greu de prelucrat si mai scump. Piatra are locul privilegiat in ridicarea templelor, a edificiilor publice sau a caselor principilor.