ARHITECTURA - este definita ca o activitate umana ce imbina caracteristici si practici ale productiei materiale - cu valentele creatiei artistice. Istoria si teoria arhitecturii, ca instrumente ale cunoasterii stiintifice, sunt componentele de baza ale stiintei arhitecturii.
Sub aspect teoretic si practic arhitectura reprezinta materializarea interventiei umane asupra mediului natural, iar componentele fenomenului arhitectural: functiune, structura si plastica, reflecta armonizarea "comenzii sociale" cu posibilitatile materiale, cu gradul de civilizatie, in contextul unor conditii de mediu natural, sociale si politice date. Arhitectura este o expresie si un document al civilizatiei umane.
"Arhitectura este fizionomia natiunilor" - afirma A. de Custine, iar Balzac o considera "... pana la un punct, expresia civilizatiei unui popor". Pierre Vago o defineste ca "arta, stiinta, tehnica, expresie a societatii, expresia personalitatii; fenomen deopotriva social si plastic, limbajul estetic al unei etici".
