Porcine circovirus type 2 (PCV 2) care face parte din fam. circoviridae, genul Circovirus. Se cultiva pe culturi celulare renale de porc si pe culturi de monocite de porc. Este rezistent la cloroform, pH 3 si temperaturi de pana la 70°C. Are efect imunosupresor, celulele sale tinta fiind in primul rand monocitele si macrofagele.
Caractere epidemiologice: Receptivitate – porc, cea mai receptiva pare a fi rasa Landrace. Participa la etiologia “sindromului casectizant multisistemic al porcului, dupa intarcare (PMWS). Virusul persista in sange si sperma timp de 3 luni dupa infectie, timp in care se elimina prin urina, fecale si aerul expirat.
Patogeneza: PCV 2 se multiplica in celulele mononucleate cu functii fagocitate, pe care le distruge, dar si in hepatocite, mucoasa respiratorie, pulmon si intestinul subtire. PCV 2 joaca un rol esential in aparitia circovirozei porcine dar nu este suficient pentru a se declansa boala. S-a remarcat ca desi PCV2 este prezent in majoritatea efectivelor, in unele efective se declanseaza clinic infectia sub forma PMWS, iar in altele nu.
Tabloul clinic: Pincipalele manifestari sunt descrise in cadrul asa numitului “ sindrom casectizant multisistemic al porcilor intarcati” considerat cea mai importanta si frecventa forma de manifestare a infectiei cu PCV2 , dar PCV 2 poate fi izolat si din alte sindroame: “ tremurul congenital al purceilor sugari” (CTNP), pneumonii, enterite, dermatite, nefrite sau tulburari de reproductie. Dupa o definitie data de Sorden, un porc sau un grup de porci sufera de PMWS, daca se intrunesc urmatoarele conditii:
- exista manifestari clinice caracteristice , care includ intarzierea in crestere si dezvoltare, slabire, limfonodita ingvinala
- exista leziuni histologice caracteristice in tesutul limfoid
- PCV2 poate fi detectat in tesutul limfoid lezionat, la porcii afectati.
