Termenul de comunicare nu are o utilizare speciala, nu reflecta o anumita actiune, el s-ar putea traduce prin faptul ca a comunica inseamna a informa, orice dictionary prezinta comunicarea prin 3 semificatii: ( instiintzarea, contacte verbale, prezentare, ocazia prin care sunt furnizate idei).
Ca o definitie a comunicarii putem spune ca reprez un process care din unghiul stintei comunicarii cuprinde: (un emitator, un canal de informare, un receptor, o rezultanta- un effect). Pot exista mai multi emitatori, canale sau receptori in situatia in care comunicarea nu este directionata catre o persoana. Pentru ca transferul unei informatii sa devina comunicare, emitentul trebuie sa aibe intentia ca la nivelul adresantilor sa existe un anumit effect. Orice comunicare proneste de la elemental de informatii iar informatia poate fi definite ca o combinatie de simboluri care trebuiesc intelese de persoanele vizate in cadrul proc de comunicare.
Conceptul de informare Aspectul prin care informatia este conturata de o succesiune de semnale grafice, auditive sau electrice. Aspectul semantic semnif care este acordata semnalelor pe baza unor conventii intelese. Nu este identical pentru ca pt toti cei care participa la actul comunicativ. Aspectul pragmatic prez elemente care produc un anumit effect in randul grupului receptor. Comunicare porneste de la un emitator si este transmisa cuprinzand totalitatea inf specifice dar cuprinzand si niste coduri specifice in transmiterea acestor informatii.
Conceptul de opinie publica
a) Legata de continutul cuprins in diferite tipuri de mesaje- publicitate, si care urmareste gasirea unor sensuri in informarea opiniei publice privind anumite elemente din societate
b) Anumite companii prin care mas- media exercita presiuni asupra publicului in vederea obtinerii unor efecte de adeziunein raport cu mesajul sau compania realizate c) Perspectiva spirituala – mediului – mediul unui grup stabileste un mesaj acceptat de toti membri acelui grup.
