Comunicarea reprezinta elementul indispensabil pentru functionarea optima a oricarei colectivitati umane, indiferent de natura si marimea ei. Schimbul continuu de mesaje genereaza unitatea de vedere si, implicit, de actiune, prin armonizarea cunostintelor privind scopurile, caile si mijloacele de a le atinge, prin promovarea deprinderilor necesare, prin omogenizarea relativa a grupurilor sub aspect afectiv, emotional si motivational (opinii, interese, convingeri, atitudini). in vorbirea curenta, folosirea cuvantului „comunicare” nu ridica probleme speciale. Pentru majoritatea utilizatorilor, „a comunica” inseamna „a aduce la cunostinta” sau „a informa”.
Acest fapt este evidentiat de orice dictionar explicativ unde, in general, sunt mentionate trei semnificatii, partial suprapuse, ale cuvantului „comunicare”:
1. instiintare, aducere la cunostinta;
2. contacte verbale in interiorul unui grup sau colectiv;
3. prezentare sau ocazie care favorizeaza schimbul de idei
ori relatiile spirituale.
Simplitatea aparenta nu elimina necesitatea de a defini mai exact semnificatiile stiintifice ale termenului „comunicare”. Comunicarea este un proces care, din perspectiva stiintei comunicarii, dispune de patru componente fundamentale:
1. un emitator,
2. un canal,
– 10 –
3. o informatie,
4. un receptor.
Intr-o forma extrem de simpla, procesul de comunicare sau comunicarea poate fi redat (sau redata) astfel:
informatie informatie Emitator ------------- canal --------------- receptor
Modelul elementar al comunicarii
Din aceasta schema se poate intelege ca procesul comunicarii presupune mai mult decat un participant; anume, pe langa emitator (sau emitent), unul sau mai multi receptori potentiali. Esenta procesului sta in deplasarea, transferul sau transmiterea informatiei de la un participant la celalalt. in mod frecvent, circulatia are loc in dublu sens. Altfel spus, este bidirectionala. Acesta este, bunaoara, cazul dialogului, al unei discutii dintre doua persoane care, alternativ, joaca rolul de emitator (vorbitor) si receptor (ascultator). Alteori, circulatia informatiei poate avea loc doar intr-un singur sens, adica este unidirectionala. Este cazul monologului, al cuvantarilor, al
comunicarii prin presa, radio sau televiziune. Comunicarea nu se incheie o data cu preluarea sau receptarea mesajului. Informatia poate exercita o influenta efectiva asupra opiniilor, ideilor sau comportamentelor celor care o recepteaza. Procesul poarta numele de efect al comunicarii si se bucura in stiinta comunicarii de o atentie deosebita. Prin urmare, modelul elementar al comunicarii trebuie extins...
