Limitarea si controlul puterii politice si subordonarea sa fata de lege sau, intr-o formulare mai sintetica, "suprematia legii" a constituit un element de permanenta in gandirea politica si juridica a tuturor timpurilor. Curentele de drept natural, gandirea lui Althusius, Spinoza, Locke si Montesquieu, precum si scrierile "parintilor fondatori" ai Constitutiei SUA (indeosebi cele grupate in "The Federalist") au examinat aceasta problematica din cele mai diferite perspective.
Ideea evitarii arbitrariului in exercitarea puterii de stat este adanc inradacinata in gandirea juridica anglo-saxona. in formularea memorabila a judecatorului John Marshall in celebra cauza Marbury vs. Madison: "Guvernamantul Statelor Unite a fost in mod categoric definit ca un guvernamant al legilor si nu al oamenilor. Va inceta cu siguranta sa merite acest inalt apelativ, daca legile inceteaza a mai furniza un remediu pentru incalcarea unui drept protejat de lege"
Frecvent citat in cursurile si tratatele de drept constitutional, fragmentul de mai sus cuprinde, intr-o expresie sintetica si pregnanta, atat ideea disjunctiei intre dominatia prezumat arbitrara a oamenilor si cea corecta si impartiala a legii cat si postulatul necesitatii unei protectii reale si efective a drepturilor subiective ale individului, corolar esential al unei reale suprematii a legii.
