Existenta individuala si socio-umana se greveaza pe necesitati si trebuinte, a caror satisfacere justifica si orienteaza activitatea omului. Unele trebuinte pot fi satisfacute imediat sau intr-un orizont de timp apropiat, altele sunt posibile intr-o anumita eventualitate sub aspectul incertitudinii si al nesigurantei.
Observatiile de ordin statistic evidentiaza regularitatea si realitatea producerii anumitor evenimente generate de factori naturali sau de insasi activitatea omului, pagubele produse putand fi evaluate macar cu aproximatie. Incertitudinea consta in faptul ca nu pot fi identificate subiectele (persoane fizice au juridice) asupra carora planeaza pericolele respective, intensitatea si momentul producerii evenimentului.
inca din timpuri stravechi, oamenii au fost preocupati sa previna si sa suporte in comun pagubele generate de producerea unor evenimente incerte nedorite (calamitati naturale si accidente).
O compensare a pagubelor este posibila prin doua modalitati: efortul individual al fiecarei persoane care isi poate constitui rezerve proprii cu destinatie speciala (acoperirea pagubelor in caz de producere a pagubei); efortul comun de constituire a unui fond bazat pe aportul unui numar mare de persoane amenintate de acelasi pericol.
Ambele solutii au in vedere constituirea unor fonduri cu destinatie speciala, si anume acoperirea unor pagube pricinuite de calamitati naturale si accidente.
A doua solutie s-a impus in timp. Aceasta se bazeaza pe principiul comunitatii de risc si al mutualitatii, in virtutea caruia fiecare contribuabil participa cu sume mici pentru a fi sprijiniti, despagubiti cei care au suferit prejudicii in urma evenimentelor care au generat unirea lor. Acest principiu sta la baza conceptului de asigurare.
