Sociologia s-a nascut ca demers stiintific al socialului in a doua jumatate a secolului XIX reprezentand un raspuns epistemic la intersectarea mai multor mutatii si conditii de ordin economic, social, politic si intelectual. Acestea din urma nu sunt deloc ultimele ca importanta, ele fiind intr-un fel anterioare celorlalte. Astfel ca sociologia a aparut ca proiect intelectual epistemologic inca prin lucrarea francezului A.Comte (1798-1857) intitulata Cours de philosophie pozitive,prin care in 1838 se si introduce termenul de "sociologie".



Pledoaria lui Comte era ca si abordarea societatii este necesar a fi pusa sub semnul studiului pozitiv al faptelor, in spiritul si cu metode identice sau analoge celor din stiintele naturii. Era imperioasa trecerea de la speculativ si normativ, la concret si descriptiv, explicativ si predictiv, de la ce ar trebui sa fie, la ceea ce este, si e previzibil sa fie, de la deductia pura despre om si societate la cercetarea efectiva, la observatie riguroasa, inregistrare, numarare. Şi in sociologie teoriile sunt adevarate teorii daca se intemeiaza pe fapte.

Cunoasterea autentica a socioumanului inseamna, asa cum am aratat, nu numai depasirea bunului simt dar si detasarea de orizontul speculatiei pure, a filosofiei, oricat de rafinata si seducatoare ar fi ea. E de subliniat ca A.Comte, desi nu a efectuat cercetari sociologice propriu-zise, ramanand la stadiul de proiect, a vazut in sociologie nu doar un exercitiu intelectual, ci un instrument de perfectionare a vietii sociale. Deviza lui pragmatista a fost si este mereu invocata de sociologi : "savoir pour prevoir, prevoir pour pouvoir".