Obligatia este un raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ- creditorul, de a cere subiecului pasiv- debitorul, de a face sau a nu face ceva, sub sanctiunea constrangerii (in caz de neexecutare)
raportul de obligatie – elemente de structura: subiectele, continutul si obiectul.
Subiectul raportului juridic obligational pot fi atat persoanele fizice, cat si persoanele juridice, in mod exceptional putand participa in mod direct si statul care poate aparea ca subiect intr-un raport de obligatie.
Obiectul raportului de obligatie, poate consta fie intr-o prestatie pozitiva (a da sau a face ceva), fie intr-o absentiune (de a nu face ceva) la care, in lipsa obligatiei asumate, subiectul pasiv ar fi indreptatit.
Obligatia de a da nu trebuie confundata cu obligatia de predare a bunului. Obligatia “de a da”, fiind executata, in conformitate cu prevederile legislatiei noastre, prin insasi faptul incheierii constractului, ceea ce ramane ulterior de executat este doar o obligatie de predare materiala a lucrului.
