Parafrazandu-l pe H. Petit, care caracteriza spiritul francez, la fel se poate spune si despre criminologie care, la fel ca si Descartes, cauta ceea ce s-ar putea gasi, deoarece comportamentul infractional ar trebui sa poata fi explicat din moment ce poate fi constatat, si in acelasi timp, la fel ca si Pascal, ea nu poate sa gaseasca ceea ce cauta, deoarece nimeni nu a reusit sa dezlege in intregime cauzele unui anumit comportament criminal.
Daca in ceea ce priveste metodele de cercetare specifice criminologiei exista o mare dezbatere, cu siguranta, importanta criminologiei este relevata mai ales de obiectul ei de cercetare si anume comportamentul infractional. Preocupari pentru a raspunde la intrebarea „de ce comit oamenii infractiunii” au existat inca din timpul primelor structuri sociale, iar raspunsurile date la aceasta intrebare au influentat solutiile propuse pentru inlaturarea comportamentului antisocial. Principial, lucrurile stau la fel si astazi, diferenta constand in diferenta cantitativa si calitativa de informatii pe care o poate utiliza astazi cercetarea criminologica.
Ori de cate ori auzim despre comiterea unei infractiuni, ne punem intrebarea ce anume l-a determinat pe acel om sa se poarte in acest fel, incercand fiecare dintre noi sa dam un anumit raspuns, mai mult sau mai putin veridic. Cei care incearca sa faca o analiza completa si complexa a respectivului fapt intreprind o cercetare criminologica.
