Capitolul 1
Organizatiile ca sisteme sociale si culturale
1.1. Introducere
Studiul organizatiilor ca forme sociale distincte a intrat in campul preocuparilor stiintelor sociale spre sfarsitul anilor '30. in anii '40 se conturasera trei directii in cercetarea organizationala, directii legate de numele unor sociologi foarte importanti: Max Weber, Talcott Parsons, profesor la Harvard, traducatorul in engleza al lui Weber, cel care a utilizat teoria sa cultural-institutionala in contextul organizatiilor, James March si Philip Selznick. Acesta din urma, influentat de Robert Merton, a intreprins o analiza a organizatiilor dintr-o perspectiva dihotomica. intelegand organizatia ca pe o expresie structurala a actiunii sociale, Selznick conchide ca, pe de o parte, orice organizatie are o valoare de utilizare fiind un artefact, un instrument pentru atingerea unor scopuri. Pe de alta parte, organizatia este un sistem dinamic, influentat de trasaturile sociale ale membrilor sai si de mediul extern. Potrivit tot lui Selznick, organizatiile devin institutii atunci cand obiectivele si procedurile lor sunt investite cu valoare, altfel spus, atunci cand isi pierd caracterul instrumental. Castigarea valorii conduce la formarea identitatii si structurii organizationale. Ca atare, functia esentiala a conducerii se refera la conservarea si mentinerea valorilor.
