Societatile comerciale producatoare de bunuri si servicii isi desfa-soara activitatea in contextul actiunii legilor specifice economiei de piata, unde mecanismul economico-financiar ofera instrumente si posibilitati de actiune specifice, dar impune in acelasi timp si anumite restrictii. Opor-tunitatile si restrictiile generate de mediul financiar permit definirea obiectului finantelor si al gestiunii financiare a intreprinderilor.

Intre finantele si gestiunea financiara a intreprinderii exista o stransa interdependenta, avand in vedere faptul ca teoria financiara este prepon-derenta in cadrul finantelor intreprinderii, iar practica financiara concreta da continut gestiunii financiare. Gestiunea financiara ofera tehnicile si metodele privind practica financiara pentru procurarea capitalului necesar si alocarea lui eficienta. Practica financiara la nivelul agentilor economici se concretizeaza in: analiza financiara; planificarea financiara; gestiunea financiara pe termen scurt; strategia financiara; evaluarea patrimoniala si financiara a intreprinderii.

Finantele intreprinderii se coreleaza tot mai strans cu comporta-mentele si operativitatea pietei financiare, considerata ca o structura insti-tutionala de sprijin in vederea asigurarii capitalului intreprinderii. De aceea, problematica gestiunii financiare si continutul sau tehnic sunt strans legate de contextul intern si mediul extern al intreprinderii. in aceste conditii, este necesar sa se identifice si sa se puna in evidenta aspectele universale dovedite in teoria si practica financiara si, de asemenea, aspectele ocazionale, circumstantiale si locale, proprii tipului de intreprin-dere sau contextului national. Prezenta si importanta pietei financiare obliga managementul financiar sa tina cont de posibilitatile oferite de aceasta si sa optimizeze structura financiara a intreprinderii.