Pasnica prabusire a zidului Berlinului si apusul imperiului sovietic a condus in Europa zilelor noastre la evadarea din era situata dincolo de socialism si capitalism , de utopie si emancipare si ancorarea intr-o realitate mult mai cruda, dupa cum s-a dovedit a fi , numita globalizare , monstru fara chip, cuvintul de groaza nelipsit , mai apoi, din nici un discurs public contemporan.
Noua tematica a globalizarii avand ca tinte : economia , pietele, concurenta locurilor de munca, productia , marfurile , prestarile de servicii, fluxurile financiare , informatia si chiar modurile de viata, in prim planul discutiilor patrunzind de fiecare data consecintele politice puse in miscare de punerea in scena a riscului economic al
globalizarii . Astfel institutii industriale ce pareau inaccesibile influentelor politice pot fi acum sparte si deschise accesului politicului. Bazele statului social si ale politicii locale, ale politicii de infrastructura , autonomia tarifara , cheltuielile bugetare , sistemul de impozitare, echitatea- asa zisa- fiscala , puterea sindicala organizata etc.,
totul se topeste sub dogoarea globalizarii in directia procesului de formare politica.Toti actorii sociali sunt obligati sa reactioneze , sa raspunda intr-un fel sau altul acestui fenomen , aceste raspunsuri urmind o schema noua a actiunii politice.
Globalizarea inseamna pentru concernele transnationale de la granita secolului XXI ceea ce clasele sociale au reprezentat in secolul al XIX lea pentru miscarea muncitoreasca. Deosebirea esentiala consta insa in faptul ca miscarea muncitoreasca se manifesta ca o putere opusa, in timp ce companiile globale actioneaza pana in
prezent in absenta unei astfel de forte contrarii (transnationale ) . Globalizarea aduce in prim plan ceea ce a fost valabil dintotdeauna pentru societatea capitalista , dar a ramas camuflat in faza supunerii social- statal3
democratice si anume realitatea ca intreprinderilor, in special celor cu actiune globala, nu le revine un rol cheie exclusiv in configurarea economiei , ci si a societatii in ansamblul ei , fie si numai datorat faptului ca ele pot refuza societatii resursele materiale –capital, impozite, locuri de munca.
Globalizarea este o interventie asupra centrelor vitale materiale ale societatilor moderne national- statale care a aparut fara revolutii , fara modificari ale legislatiei sau ale constitutiei , doar in evolutia normalului .
