Evenimentul major al sfarsitului de secol si de mileniu il reprezinta Revolutiile din Europa Centrala si de Est atat in planul relatiilor politice si sociale, cat si in cel al relatiilor economice, inclusiv al celor comerciale. Schimbarea revolutionara a constituit-o abandonarea monopolului de stat si promovarea liberei initiative. In Proclamatia Revolutiei Romane din 1989 se stipuleaza “restructurarea intregii economii nationale pe baza criteriilor rentabilitatii si eficientei. Eliminarea metodelor administrativ birocratice de conducere economica centralizata si promovarea liberei initiative si a competentei in toate sectoarele economice”.
Optand pentru economia de piata, principiu inscris in art.134 din Constitutia Romaniei, a fost necesara adoptarea unor legi care sa reglementeze principalele institutii juridice specifice oricarei economii de piata. Astfel ca dupa 50 de ani de absenta, locul important al disciplinei “Dreptul comercial” a fost reluat, aceasta fiind introdusa ca obiect de studiu in facultatile de drept, de administratie publica, stiinte economice si politehnica.
Problemele complexe pe care le ridica astazi gestiunea agentilor economici care sunt diversificati pe activitatile economice realizate si nu numai pe comertul propriu-zis (adica interpunerea in circulatia bunurilor si valorilor) au condus la concluzia ca denumirea de “Drept comercial” nu mai este satisfacatoare. De aceea in prezent se apeleaza la o noua denumire de Drept al Afacerilor, chiar daca nu este o opinie unitara. Dreptul afacerilor constituie o adevarata tehnica, atat a organizarii relatiilor economice, culturale, precum si a relatiilor politice – dat fiind pastrarea de catre stat a unui important rol in crearea cadrului legislativ si organizatoric, necesar comertului national si international.
