Prin insasi formularea data, Introducere in istoria dreptului se defineste ca o stiinta interdisciplinara, situata la granita dintre istoria societatii si civilizatiei universale si normele, institutiile si conceptiile juridice ale popoarelor si natiunilor lumii. Laolalta, acestea alcatuiesc sfera Dreptului pozitiv din toate perioadele timpului istoric. Pe acest fond se integreaza istoria bimilenara a poporului roman si lucrul sau pentru a-si intemeia viata pe ideea de ordine, lege si dreptate.

Inainte de a se trece la studierea ramurilor fundamentale ale Dreptului, aceasta disciplina ofera studentilor cunoasterea gandirii despre legi, drepturi, indatoriri si structuri juridice, despre principalele monumente ale dreptului universal, de la Codul lui Hammurapi la Legile lui Iustinian si pana la Codul lui Napoleon. Astfel, pozitia disciplinei in raport cu domeniile cunoasterii implica o larga deschidere spre alte stiinte, precum istoria doctrinelor sociale, economice si politice, istoria filosofiei si a religiilor, istoria diplomatiei si istoria militara, oferind o viziune cuprinzatoare asupra Dreptului, de la izvoarele sale, in evolutia pe epoci istorice, pana la a deveni temeiul Dreptului actual.