De-a lungul vremii, in literatura de specialitate, au fost uzitati extrem de multi termeni pentru a desemna deficienta mintala: arieratie mintala (Ed. Seguin), oligofrenie (E. Bleurer, E. Kraepelin), retard mintal (A. R. Luria, AAMD), inapoiere mintala / intarziere mintala (OMS - IX CIB, Al. Rosea, M. Rosea), deficienta intelectuala (A. Busemann, R. Perron), insuficienta mintala (OMS), subnormalitate grava (OMS - 1958).

Deficienta mintala reprezinta o deficienta globala care vizeaza intreaga personalitate a individului: structura, organizare, dezvoltare intelectuala, afectiva, psihomotrica, comportamental-adaptativa. Nota definitorie pentru deficienta mintala o constituie alterarea componentei de ansamblu, integritatea biofiziologica si cea psihologica fiind de fapt o forma diferentiata de organizare a personalitatii.

Referindu-ne la handicapul mental, putem considera ca exista doua tipuri mari de handicap:
- handicap rezultat din organizarea mintala si a personalitatii, ca reflectie a acesteia;
- handicap mental de functionalitate, cand cauza este functionarea deficitara si nu organizarea in sine.