Atunci cand deschizi un manual de psihologia familiei si psihosexologie astepti probabil ca intrebarile pe care ti le pui despre tine si propria familie sa isi gaseasca raspunsul. Am asteptat si eu, studenta fiind, raspunsurile mele. si ele au venit. Dar o data cu ele s-au nascut si numeroase alte intrebari pe care le-am purtat de-a lungul anilor ce au urmat. Raspunsuri ce ma satisfaceau, dar si raspunsuri ce imi creau confuzii si mai mari. Sau alte intrebari.

Asa probabil o sa se intample si cu tine, daca te apleci asupra acestui domeniu. Sunt constienta ca te va interesa nu doar ca student(a) in psihologie, ci si ca om. De aceea, provocarea de a scrie un astfel de manual este foarte mare. Cum as putea imbina latura de practician din acest domeniu (de psihoterapeut al persoanelor cu dificultatilor familiale), cu pedagogul care are sarcina de a transmite cunostintele in modul cel mai eficient cu putinta?

Dupa indelungi analize, am decis sa renunt la stilul oficial, numit uneori academic, dar in realitate fortat si dificil de inteles de catre studenti de cele mai multe ori. Am preferat sa abordez un stil mai "umanizat", folosind un limbaj mai aproape de cel zilnic, natural. Cred ca acest lucru te va ajuta sa intelegi mai bine problematica psihologica a familiei si psihosexologiei si, mai mult decat atat, sa iti placa sa il studiezi.