In viata de zi cu zi suntem adesea nevoiti sa rezolvam diverse sarcini ce ne solicita abilitati si competente variate. Studiem pentru a trece examenele; incercam sa ne amintim o lista de cumparaturi; memoram numere de telefon, folosim harti rutiere. Nu toti oamenii pot indeplini toate aceste sarcini in aceeasi masura sau cu aceeasi viteza.
Aceste activitati fac apel la functiile cognitive, la gandire, la rationament, inteligenta. Ceea ce ne propunem sa studiem aici (si in alte cursuri corespunzatoare altor varste) sunt procesele care ii permit individului sa dobandeasca astfel de abilitati. Un copil de un an nu poate folosi o harta si nici sa calculeze bugetul familiei. Care este calea ce ne conduce pana la a fi capabili sa rezolvam astfel de probleme ? De ce nu toti copiii invata la fel de repede sau la fel de usor ?
PERSPECTIVE TEORETICE
A da un raspuns la astfel de intrebari este o sarcina deosebit de complexa, dezvoltarea inteligentei poate fi vazuta efectiv din trei perspective diferite, perspective care au generat fiecare cercetari specifice si concluzii proprii.
Trei conceptii privind inteligenta.
Prima abordare a dezvoltarii cognitive sau a inteligentei s-a referit la diferentele interindividuale. De fapt, noi nu suntem cu totii dotati cu aceleasi capacitati intelectuale, nu avem toti aceleasi capacitati de memorare, nu rezolvam problemele cu aceeasi viteza, nu avem cu totii acelasi vocabular si nu avem cu totii aceleasi capacitati de analiza in fata unei situatii complexe. Atunci cand afirmam despre cineva ca este o persoana "stralucita" sau "foarte inteligenta", ne referim la astfel de capacitati iar afirmatia noastra presupune ca este posibila clasificarea oamenilor in functie de nivelul lor de inteligenta. De la aceasta ipoteza au pornit testele de inteligenta, care servesc la masurarea capacitatilor intelectuale dintr-un punct de vedere comparativ.
Aceasta perspectiva pe care Robert Sternberg (1979) a numit-o abordare diferentiala, a dominat multa vreme. Ea scoate in evidenta diferentele intre capacitatile intelectuale ale oamenilor. Totusi, aceasta teorie are o deficienta importanta: ea nu tine seama de inevitabila evolutie a aptitudinilor intelectuale, care devin din ce in ce mai complexe si mai abstracte odata cu varsta. Daca veti citi o lista de cumparaturi unui copil de cinci am, acesta nu va putea sa-si aminteasca decat de o parte din ea pentru ca nu va utiliza o strategie de memorare adecvata.
Din contra, un copil de opt ani isi va aminti de mai multe elemente pentru ca in drum spre magazin el va trece de cateva ori in revista mintal lista respectiva. El poate de asemeni sa-si aminteasca faptul ca pe lista existau trei legume, o strategie care ii va permite sa nu uite aceste trei articole.
