Conceptul de dotare intelectuala
Dotatia (dotarea) intelectuala poate fi definita, asa cum arata P. Popescu-Neveanu, ca "un ansamblu de insusiri functionale ereditare si innascute care, in urma dezvoltarii psihice si a educatiei, conditioneaza performante inalte in activitati de diferite tipuri".
In aceasta perspectiva propunem urmatoarea definitie de lucru a dotarii intelectuale: ansamblu de insusiri functionale ale intelectului care conditioneaza eficienta adaptativa a individului la solicitarile diverse ale mediului sau (general si profesional). Dotarea intelectuala poate fi considerata astfel ca un agent intern al eficientei individuale, fara insa a pierde din vedere rolul factorilor externi. Ea include structura aptitudinala a persoanei si, implicit, cea mai generala aptitudine, inteligenta.
Aptitudinea, definita ca "insusire sau sistem de insusiri ale subiectului, mijlocind reusita intr-o activitate, posibilitate de a actiona si a obtine performante, factor al persoanei ce faciliteaza cunoasterea, practica, elaborarile tehnice si artistice, comunicarea ... sisteme operationale stabilizate" (PPN)
