Prin notiunea de "forma fundamentala de activitate a statului" se intelege o anumita grupa de activitati, din ansamblul activitatilor desfasurate de stat, in cadrul careia aceste activitati sunt reunite tinand seama de acele trasaturi specifice obiectului si metodelor de exercitare a lor, care determina aparitia diferitelor ramuri de autoritati in cadrul aparatului de stat.
Activitatea executiva reprezinta acea forma fundamentala de activitate ce realizeaza puterea de stat si care consta din executarea legilor si a altor acte subordonate acestora, infaptuita de autoritatile publice. Aceasta activitate de "executare" consta din activitati de conducere, activitati de organizare a executarii si activitatii de executare in concret a legilor si a altor acte juridice subordonate lor.
Astfel, suntem in prezenta unei activitati de conducere atunci cand Guvernul adopta acte prin care coordoneaza activitatea ministerelor. Suntem in prezenta unei activitati organizatorice (de organizare a executarii) atunci cand un minister elaboreaza instructiuni pe care le reclama un act cu forta juridica superioara (lege, decret, hotarare guvernamentala) pentru a-i asigura o aplicare unitara. In sfarsit, suntem in prezenta unei activitati de punere in executare atunci cand un primar emite o autorizatie.
