Notiune si reglementare:
a) dreptul de proprietate isi are izvorul in constitutie (art. 44 si urmatoarele), in codul civil, si in protocolul nr. 1 aditional la conventia europeana a drepturilor omului
b) in legile proprietatii adoptate dupa 1990 si modificate in mod succesiv de mai multe ori inclusiv prin legea 427/2005.
Def: in art. 480 C.Cv: proprietatea este dreptul ce are cineva, de a se bucura si dispune de un lucru in mod exlcusiv si absolut insa, in limitele determinate de lege.
c) in literatura de specialitate, trecându-se de la acceptiuni diferite, au fost elaborate mai multe definitii doctrinare ale definitiei dreptului de proprietate:
- dreptul de proprietate, este dreptul subiectiv care da expresie aproprierii unui lucru, drept care permite titularului sau sa posede, sa foloseasca si sa dispuna de acel lucru in putere proprie si in interes propriu, in cadrul si cu respectarea legislatiei actuale ( Constantin Stanescu )
- dreptul de proprietate, este dreptul real, care confera titularului atributii de posesie, folosinta si dispozitie, asupra unui bun, atribuit pe care numai el le poate exercita in putere proprie, in interes propriu, cu respectarea normei juridice in vigoare ( Liviu Pop )
- dreptul de proprietate e acel drept real ce confera titularului posibilitatea de a intrebuinta lucrul, conform naturii destintiei lui, de a-l folosi si de a dispune de el in mod exlcusiv si perpetu, in limitele stabilite de lege.
