Procesul civil este un mijloc de aparare atat pentru reclamantul caruia i se admite irevocabil actiunea si i se consolideaza dreptul subiectiv dedus judecatii, cat si pentru parat care in cadrul procesului civil are posibilitatea sa se opuna pretentiilor reclamantului, sa administreze dovezi si in masura in care obtine respingerea actiunii reclamantului isi vede el consolidata situatia juridica anterior declansarii diferendului.
Pentru a indeplini acest rol, au fost create instrumente speciale precum codul de procedura civila. Notiunea de „procedura” provine de la latinescul „procedere”, care inseamna a avansa, a merge inainte. Din punct de vedere juridic, termenul de procedura este tehnic si presupune un ansamblu de reguli de care trebuie sa tina seama jurisdictia investita cu solutionarea unui diferent, reguli carora ar trebui sa se supuna si cel care s-a adresat jurisdictiei respective.
Cand conflictul este de natura juridica este vorba despre procesul civil. Sintagma „judecata civila” – trebuie apreciata in sens larg, ca vizand nu numai litigiile civile stricto sensu, ci si litigiile in materia dreptului familiei, dreptului muncii, dreptului comercial, contenciosului administrativ, aspect care rezulta si din art. 721 C.proc.civ. potrivit caruia dispozitiile Codului de Procedura Civila alcatuiesc procedura de drept comun in materie civila si comerciala.
Drept consecinta a faptului ca dispozitiile Codului de procedura civila constituie dreptul comun in materie, inseamna ca ori de cate ori o lege speciala nu va cuprinde norme care sa reglementeze procedura de judecata in litigii intemeiate pe acea lege, se vor aplica prevederile Codului.
