Regula in raspunderea civila delictuala este constituita din raspunderea pentru fapa proprie. Raspunderea pentru fapta altei persoane este exceptie. Ea se aplica numai in cazuri prevazute de lege. Astfel Art 1009 Cod Civil instituie 3 cazuri de raspundere: Raspunderea parintilor pentru prejudiciul cauzat de copii lor minori care locuiesc impreuna cu acestia. Raspunderea institutorilor si artizanilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor. Raspunderea comitentilor pentru prejudicii cauzate de prepusii acestora. In toate cazurile raspunderea pentru fapta altuia opereaza o prezumtie de culpa ce scuteste victima de obligatia probatiunii.



Prezumtia este o prezumtie relativa in cazul:
In cazul parintilor si in cazul institutorilor adica poate fi combatuta cu proba contrarie. In cazul comitentilor exista o prezumtie absoluta. In cazul prezumtiei relative parintii si institutorii pot fi exonerati de raspundere daca probeaza ca nu au putut impiedica fapta ce a produs un prejudiciu .

Prezumtia absoluta nu poate fi combatuta de catre comitenti cu proba contrarie .
A.Raspunderea parintilor pentru fapta copiilor
Codul Civil prin parinti nominalizeaza persoanele care raspund pentru fapta ilicita a copiilor lor minori astfel :
1.Parintii firesti indiferent ca sunt din casatorie sau din afara casatoriei
2.Parintii adoptivi
3.Persoanele carora li s-au incredintat minorii
Conditiile raspunderii :
Pentru a angaja raspunderea parintilor , victima trebuie sa dovedeasca :
Existenta prejudiciului
Fapta ilicita a minorului
Raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu
Acestea sunt conditii generale .
Nu se cere insa conditia vinovatiei minorului in sensul daca a avut sau nu discernamant . Daca victima urmareste ca minorul sa raspunda cu parintii , vinovatia minorului trebuie dovedita .